Capitolul 1

Dorinta

,,Buna, ma numesc Elizabeth. Dar imi place sa mi se zica Liz, mi se pare mai putin formal. Imi place la nebunie sa citesc( stiu, suna cam tocilaresc, dar ii chiar fain), sa ma distrez cu prietenele mele cele ma bune, sa ies in oras cu rolele, sa ma plimb prin parc(sau oriunde este ceva verdeata), sa vorbesc pe mess, sa citesc diferite blogg-uri pe care le vizitez frecvent, sa fac petreceri in pijama, etc... In general iubesc lucrurile care ma distreaza.“

Ce tampenie mai ii si tema asta pentru romana, o scurta descriere despre noi.Era ora doua noaptea iar eu nu puteamn dormi. Naiba sa o ia de cola. Nu o sa mai beau niciodata inainte sa ma culc. Da, mereu zic asa pana data viitoare. Dar acum chiar incepe sa fie enervant. M-am dat jos din pat si m-am indreptat spre mini biblioteca din camera mea in care imi tin cartile cumparate de mine. Ma gandeam la cea mai potrivita carte pentru acum cand am dat cu ochii de New Moon, a doua carte din seri Twilight. Perfect. Este carte mea preferata, pe care am citit-o de o mie de ori,dar de care nu ma satur niciodata.

*

Si iata ca iar plangeam in hohote la partea in care o parasit-o Edward. Sunt o mare plangacioasa. Ei, asta ii n-am ce face, asa sunt eu. Sau poate ca sunt doar o romantica incurabila. In orice caz ii una din astea doua. M-am rostogolit in pat pe burta si m-am uitat la cerul superb din seara asta, inpanzit de stele argintii, perfecte. Erau atat de frumoase, atat de magnifice, atat de magice… Intotduna am simtit ca stelele au un fel de putere ciudata, mistica. Ele sunt stapanele noptii, frumusetea noptii si mai ales magia noptii. Ma fermecau de fiecare data cand le priveam.

Apoi am vazut o stea cazatoare. Era atat de mare incat a luminat tot cerul intunecat. Mi-am pus repede o dorinta in gand. ,,Vreau ca vampirii sa fie reali, sa apartin unei lumi in care magical chiar exista. Imi doresc ca lumea sa fie un loc mai mistic.” Perfect, cea mai buna dorinta ti-ai pus, m-am mustrat eu in gand. Una care nu se poate implini. Desteapta mai esti. Da, stiu, ii ciudat ca vorbesc cu mine insami.

M-am reintors la citit, dar ma cuprinse somnul. In sfrasit, mi-am zis in gand in timp ce ma faceam confortabila in pat si stingeam lampa. M-am cuprins un somn adanc. Si am avut cel mai ciudat vis de pana acum. Eram transportata intr-un fel de tunel ciudat – ca si in filme cand cineva calatoreste in timp - plin de litere intortochiate si poze pe care nu le puteam descifra. Dar intr-un fel se simtea atat de real visul, simteam tot ce visam, simteam cum vantul imi atinge fata, auzeam vajaitul lui in urechi si ma simteam de parca zburam in alta dimensiune. Si cel era cel mai ciudat era faptul ca nu puteam sa ma trezesc. Eram parca prinsa in acest vis, si nu ma puteam trezi pan ace nu se gata. Am mai asteptat catva timp, dar tot nu ma puteam trezi. Incepeam deja sa ma panichej, sa mi se faca frica. ,,Daca nu este un vis”. Aceasta propozitie mi-a venit in minte fara voia mea. Nu are cum sa nu fie un vis. Sau poate da? Era mult prea real. Dar…