Capitolul 3

Am simtit cum doua maini puternice ma ridica de jos si am tipat.

-Iubire, linisteste-te, sunt doar eu, a spus cea mai superba voce pe care am auzit-o vreodata.

Edward, a gandit imediat Bella.

Rasuflam mai greu din cauza socului, dar m-am linistit imediat, acum ma simteam ciudat de in siguranta. Doar inima imi batea nebuneste la gandul ca Edward ma tine acum in brate. Edward, puternicul vampir din cartea mea preferata, cel mai frumos barbat din lume, cu ochii de culoarea topazului, parul aramiu si zambetul lui, cel de care m-am indragostit numai citind despre el. Cand ma intors cu fata la el m-am simtit ametita de frumusetea lui coplesitoare si mai ales din cauza privirii lui care pur si simplu ma hipnotiza. Ochii lui raspandeau atata dragoste, fericire, grija… dar toate acestea erau pentru Bella. Nu stiu de ce ma simteam eu atat de bine, atat de fericita ca se uita asa. Ma simteam in al noualea cer, atat de importanta, atat de iubita. A trebuit sa-mi repet de mai multe ori ca se uita asa la Bella nu la mine, ca sa constientizez acest lucru. Ei ii poarta toata aceasta dragoste imensa, pentru ea si-ar da viata, pe ea vrea sa o faca fericita, nu pe mine. Am oftat adanc. Oare voi avea si eu parte de dragoste in viata mea, care sa-mi fie destinata mie si nu alcuiva? Oricat de optimista eram de obicei, acum era scufundata pana peste cap in butoiul cu dejamagire, tristete, meloancolie... Nu mai aveam nici o speranta, cel putin nu cat timp sunt in acest corp. Ce rost are o viata in care sa iubesti pe cineva care nu te iubeste inapoi?

Apoi abiami-am dat seama de intelesul spuselor mele. Am spus eu iubesc... il iubesc pe Edward? Nu are cum, nu il cunosc, nu stiu cum este… Continuam cu negatiile pana cand vocea Bellei m-a interrupt.

Ba da, il iubesti, a spus ea oftand greu. Acest corp este facut sa il iubeasca, sa il adore, iar daca acum ai intrat tu aici, aceasta iubire s-a inpregnat si pe tine. Este logic intr-un fel. Dar in acelasi timp foarte, foarte frustant si enervant pentru mine sa il mai iubeasca si alta persoana in afara de mine. Adica vreau sa spun sa il iubeasca in adevaratul fel, in felul in care il iubesc si eu. Si cred ca iubirea ta este adevarata pentru el. Iar asta ma face intr-un fel geloasa pe tine. Si sunt si mai geloasa pe faptul ca tu il poti atinge, ca ii poti vorbi,si mai ales ca se uita in felul asta la tine….

Nu se uita asa la mine, am corectat-o eu, ci se uita asa la corpul tau, la cea care crede ca esti tu. El pe tine te iubeste. Se vede cata iubire iti poarta si nimic nu o sa poata distruge acest lucru. Crede-ma. Desi stiam ca toate cuvintele pe care le-am spus sunt adevarate, pe mine ma durut cumplit sa spun acele lucruri. Ma durut sa stiu ca Edward nu va putea fi niciodata al meu, dar trebuia sa ma impact cu asta. Trebuie sa ma folosesc si eu de ce pot ca sa fiu macar un pic fericita.

Bella a dat sa imi raspunda ceva, dar atentia mi-a revenit asupra lui Edward, sau mai bine spui asupra vocii lui ingrijorate.

-Bella, iubire, esti bine?

Abia mi-am gasit vocea sa ii raspund, si mi-a luat si mai mult timp sa constientizez ce a zis. Pana la urma i-am raspuns cu o voce ragusita:

-Da, sunt doar putin ametita. N-am nimic.

Acum, in timp ce ii studiam mai bine fata mi-am dat seama ca ceva il framanta foarte tare. Aveam acea cuta intre sprancene, iar ochii lui transmiteau si manie, tristete, suparare si …teama? Bella incepea sa devina nelinistita. Nu la mai vazut asa de mult timp, aproape de cand a aflat ca Victoria o vaneaza si vrea sa o ucida pe Bella…adica pe mine.

Trebuie sa se fii intamplat ceva grav.

-Edward, ce s-a intamplat? Am intrebat nelinistita.

Nu a raspuns nimic, doar a oftat si a inchis ochii. Din amintirile lui Bella aceasta era un semn de nervozitate. Deveneam si eu foarte agitata, iar nelinistea lui Bella isi punea si ea amprenta pe mine.

-Edward…

Dar nu am mai apucat sa spun nimic deoarece buzele lui le acoperira pe ale mele. Erau

atat de perfecte, de dulci in toata duritatea si recimea lor. Atat de patimase incat mi le-au capturat comple pe ale mele. Buzele lui se simteau atat de bine peste ale mele, parca ar fi fost special zidite pentru acest lucru. Edward conducea sarutul, simteam ca eram a lui acum. Stiam ca ii apartieam in totalitate. Dar inainte ca gandurile mele sa zboare si mai departe, Edward a adancit si mai mult sarutul. A devenit unul pasional, cu atat de multa incarcatura sentimentala. Din el reieseau sentimentele lui, toate amestecate intr-o forma ciudata, coplesitoare. Desi savuram acest sarut, ma simteam intr-un fel trista, simteam ca acesta ar fi ultimul nostru sarut, ultima data cand ne-am mai putea transmite toate sentimentele noastre. S-a retras incet, pentru a lua amandoi aer, iar apoi a mai aplicat un un ultimo sarut pe buzele mele rosii. Acest sarut era atat de dulce, practice puteam sa gust dragostea lui. Iar acest lucru m-a panicat si mai tare. Niciodata din amintirile Bellei nu a mai existat asa sarut. Iar in timp ce eu eram panicata, Bella fierbea de gelozie. Simteam incercarea ei de a se controla, de a se concentra pe grija fata de Edward. Si cu cat se gandea mai mult la Edward, gelozia si grija ei cresteau si mai mult. Era ciudat cum poate o persoana sa simta doua sentimente foarte puternice pentru o persoana in acelasi timp…

-Bella, a inceput sa spuna Edward, dar s-a oprit parca vrand sa-si aleaga cuvintele. Nu l-am mai vazut asa de vulnerabil, atat de uman de atata timp...

Dar mai mult ma ingrijora vocea lui, era atat de plina de ingrijoarare.

-Bella, trebuie sa-ti spun ceva important. Si te rog din suflet sa ma asculti pana la capat si sa nu ma… sa incerci sa nu ma judeci. Fac asta pentru tine.

-Ok, am spus in timp ce inima imi bubuia cu putere in piept, vrand parca sa iasa afara.

-Alice a avut o viziune acum cateva zile in care Victoria dadea tarcoale Volturilor. La inceput nu am inteles ce vroia sa faca acolo, dar astazi Alice a mai avut o viziune. In aceasta viziune Victoria li s-a alaturat Volturilor, dar ciudat era faptul ca Aro nu mai era acolo. Parca Victoria i-a luat locul. Iar in dreapta Victoriei statea un vampire inalt, musculos, si foarte inspaimantator pe care nu l-am mai vazut pana acum. Carlisle presupune ca acel vampire a fost de vina pentru disparitia lui Aro. Si daca Victoria a devenit cumva conducatoare Volturilor inseamna ca o sa aveam mari probleme. De aceea ne-am hotarat sa mergem acolo si sa vadem cum stau lucrurile, si daca se poate sa le si rezolvam. O sa mai avem de partea noastra si clanul Denali care s-a oferit sa ne insoteasca. Habar n-am cat o sa stam. Vreau doar sa stii ca te iubesc din tot sufletul orice s-ar intampla, a spus el in timp ce ma strangea cu putere si brate si ma saruta pe par.

Am incercat sa ma abtin, dar nu am putut. Lacrimi mari au inceput sa-mi ude obrajii. Langeam in hohote la pieptul lui Edward. El nu facea alceva decat sa ma tina strans si sa ma aline cu sruturi usoare pe frunte.

Nu poate sa faca asta. Nu poate sa ma paraseasca. Vroiam sa il cunosc, vroiam sa am parte si eu de putina fericire. Dar acum simteam cum ma inec in tristetea prea mare ca sa o port suporta. Dar, de parca nu era de ajuns tristetea mea, a lui Bella m-a facut sa mi se inmoaie genunchii si sa cad daca nu ar fi fost Edward sa ma tina. Simteam ca durerea mea era nimic fata de a ei. Iar pe langa durerea ei mai era si ingrijoarare pentru Edward, Alice, Jasper, Rose, Emmet, Esme si Carlisle. Erau a doua ei familie si nu ar fi putut trai cu gandul ca din cauza ei s-ar putea sa li se intample ceva.

Edward… Cum poti sa ma parasesti? Ai promis… ai promis ca nu o sa ma mai parasesti niciodata. Ai promis! Ce ma fac eu acum, cum o sa pot trai fara tine? Cum o sa pot trai cu gandul ca s-ar putea sa ti se intample ceva? Te rog… nu-mi fa asta. Te rog, nu ma parasi din nou. NU vreau sa fiu din nou asa cum am fost atunci. Nu vreau sa mai sufar atat. Nu mai pot suporta atata durere ca atunci. Gandurile lui Bella erau sfasietoare pentru mine. Stiam ca si eu o sa simt acea durere, stiam ca si eu o sa sufar, poate chiar de doua ori mai mult. Dar cel mai rau lucru erau amintirile lui Bella despre perioada in care Edward a parasit-o. Erau … erau prea mult ca sa pot suporta. Simteam cum lumea se prabuseste in jurul meu, simteam cum durerea isi spunea cuuvantul si asupra corpului meu. Capul a inceput sa imi vajaie, si deja eram ametita, foarte ametita. Totul incepea sa se faca negru si am simtit cum lesin. Asa era mai bine, asa nu mai simteam aceasta durere. Abia mai fiind lucida, am simtit cum Edawrd ma ridica in brate si ma da alcuiva sa ma tina. De ce a facut asta? Acum aveam nevoie de el. Cel mai mult aveam nevoie de el. Inainte sa lesin complet am auzit fosnetul frunzelor si a pamantului in semn ca Edward a plecat. A plecat… poate pentru totdeauna. Poate ca nu o sa-l mai vad niciodata…