duminică, 11 aprilie 2010

Capitolul 2

Uimita

M-am ridicat speriata in fund. Pfiu, a fost doar un vis. Iti multumesc doamne. Dar totusi, de ce eram atat de ametita? Si ma durea capul de numa. M-am uitat la ceasul de pe noptiera si era ora sase dimineata. M-am ridicat amortita din pat si m-am dus in baie sa fac un dus cald. Mi-am lasat pijamaua pe podea si am intrat in cabina. Apa calda imi relaxa muschii si ma facea sa ma simt mai bine. Am cautat samponul meu preferat cu miros de lacrimioare si liliac, dar nu l-am gasit. Poate mi l-a luat mama. In schimb am gasit altul cu miros de capsuni. Am stat in dus o multime de timp, lasand apa sa-mi curga pe corpul meu amortit. Intr-un tarziu mi-am facut curaj si am iesit invelindu-ma intr-un prosop moale si fin. Mi-am pus pijamalele la cosul de rufe murdare si am iesit din baie. Am cautat in dulap niste haine comode si m-am indreptat spre bucatarie ca sa mananc ceva. Ciudat, nu era nimeni acasa. Mi-am pus cereale si lapte intr-un bol si m-am apucat sa mananc. Dar inainte sa ma asez la masa am vazut ceva in oglinda de pe usa de la bucatarie. De spaima am scapat bolul din mana iar laptele si cerealeles-au intins pe gresie. Nu, cred ca am halucinatii. Nu este posibil...

Eram... eram Bella.

M-am apropiat incet de oglinda. Eram mult mai mica de inaltime, parul meu avea acum culoarea saten, iar ochii imi erau capriu ciocolatii, foarte mari. Cum se poate sa fiu un personaj dintr-o carte?! Asa ceva nu este normal, este imposibil. Sau poate ceva magic, a rasunat o voce din capul meu. Atunci mi-a picat fisa. Dorinta. De aceea sunt eu acuma Bella, pentru ca dorinta mi s-a indeplinit iar eu traiesc intr-o lume cu vampire. Dar… Nu asta a fost ceea ce mi-am dorit. Nu am vrut sa plec de langa parintii mei, prietenii mei, dar cel mai important bunica mea, care imi era cea mai buna prietena. Am simtit cum lacrimile mi se formeaza in ochi iar genunchii imi cedeaza. Am cazut nadajduita pe gresie lovindu-mi genunchi, plangand din toata inima. Eu si cu dorintele mele tampite. De ce? Pur si simlu de ce? Am lasat plansul sa ma cuprinda pana ce nu am mai avut lacrimi. Apoi am inspirat adanc si m-am ridicat incet de pe podea. Am inceput sa strang cu atentie cioburile, iar apoi am curatat laptele de pe jos. Acum cand eram mult mai atenta mi-am dat seama ca si bucataria era altfel, casa era la fel ca a lui Bella. Sau sa spun a mea. Dar, daca aceasta lume este adevarata, atunci cu Bella ce s-a intamplat?

Sunt chiar aici…, am auzit o voce slaba din capul meu.

Ok, asta a fost cea mai ciudata chestie din lume. Cum sa vorbeasca cineva cu mine in capul meu??? Dar trebuie ca nimeni sa nu-si dea seama ca acum Bella nu mai detin contrlul propirului ei corp. Probabil ca m-ar omori sau ceva de genu de ar sti ce i-am facut Bellei si fara intentie. Asa ca asta trebuie sa ramana secretul meu. Cel mai mare secret al meu. Nimeni nu trebuie sa afle si promit ca nu o sa afle nimeni. De acum incep o noua viata si vreau sa o fac cum trebuie. Am urcat sus ca sa vad ce ora este si in ce data suntem. Era ora opt dimineata intr-o zi de sambata pe saisprezece iulie, deci vacanta de vara. Ce bine ca nu aveam scoala. Ciudat totusi deoarece la mine acasa era in mijlocul semstrului scolar. Dar nu aveam de ce sa ma plang. M-am imbracat cu o pereche de trening si cu un tricou mai stramt, amandoua negre, si am iesit afara din casa

Dar, unde sa ma duc? Trebuie sa cunosc mai bine viata Bellei, iar asta o pot afla numai de la ea. Am inspirat adanc si mi-am inceput discutia in cap.

Bella, esti acolo?

Da, sunt aici, a raspuns cu o voce foarte slaba, de parca s-ar afla pe moarte.

Am nevoie de informatii despre tine, despre viata ta de pana acum…

De ce te-as ajuta? Numa bine poate cineva isi da seama ca mi-ai luat locul si te… scoate din corpul meu. Deci raspunsul este nu!!!

Bella, gandeste-te un pic la ce as utea sa fac. As putea sa-ti ranesc tatal – s numai prin cuvinte – as putea s ail fac pe Edward sa nu te mai iubeasca, sau mai bine spus san u ma mai iubeasca. Asa ca gandestete-te bine.

Am simtit cum Bella se crspeaza cand am povestit de Edward. Si eu deja stiam care este raspunsul ei. Ma va ajuta, daca promit sa nu-i ranesc familia si mai ales daca nu o indepartez de Edward. Dar eu nu o sa pot face asta fara ca ea sa-mi spuna mai multe lucruri despre viata ei.

Bine, ai castigat. Ce vrei sa sti? a intrebat cu o voce trista.

Totul, absolut totul. Incepe de cand erai mica, tot ce ai facut si pana in prezent.

A oftat, iar apoi s-a apucat de povestit.

Ce viata interesanta avea ea, a mea era nimic in comparative cu a ei. Am inceput sa ma plimb prin curte, iar apoi prin padure in timp ce ascultam atenta povestea. Nici nu stiu cat ne-am plimbat, dar soarele stralucea acum deasupra padurii. Am gasit un lcc unde soarele se rasfrangea printer crengile copaciilor. M-am asezat pe spate si am lasat soarele superb sa mi se reverse pe piele. Bella povestea inca.

Nu stiu cat timp a trecut de cand stau asa. Dar cel putin Bella si-a terminat povestea vietii ei. Era atat de uimitoare, atat de plina de magic. O invidiam. Dar mai presus de toate am realizat ca Bella este cea mai buna persoana pe care am intalnit-o vreodata. O sa-mi fie foarte greu sa ajung ca ea, sau macar sa ma prefac ca sunt la fel de buna ca ea. Iar de cand l-a intalnit pe Edward, viata ei este atat de frumoasa. Imi dau seama cat de mult o iubeste si pretuieste Edward. Daca mi-as gasi si eu dragostea, am oftat trista in gandul meu.

O s-o gasesti si tu, stai linistita, m-a asigurat Bella. Daca stiu un lucru de cand sunt cu Edward acela este ca sufltele pereche chiar exista. Numai ca trebuie sa ai rabdare.

Iar acum Bella incerca sa ma consoleze. Acum Bellei ii era mila de mine, desi eu i-am furat ei corpul. Cum poti sa fii atat de buna?

Iubirea te face m-ai buna. A raspuns simplu.

Am simtit cum lacrimile incep sa-mi alunece pe obraz. Se raspuns simplu, dar totodata atat de complex. Ce raspuns scurt, dar totusi atat de elaborate. Ce raspuns sec, dar cu atata valoare sentimentala.

O sa incerc sa fac tot ce am in putere sa fiu exact ca Bella. Si o sa mai incerc ceva. Sa-I reestitui corpul acestei personae minunate de langa mine. Nu o sa ma las pana nu o sa reusesc sa fac asta.

______________________________________________________________________________________


Sper sa va placa si scuze pentru greselile de ortografie, dar am incercat sa postez cat mai repede. Si daca cumva m-am repetat prea mult imi cer scuze, dar asta patesc daca public la ora zece diminetaa dupa o noapte in care am dormit cateva ore. Si va rog lasa-ti cat mai multe comm-uri .Va pup:*

Un comentariu:

  1. Povestea e uimitoare. E o idee buna.
    De abia astept sa vad ce o sa faca Liz, cand o sa se intalneasca cu Edward, Culleni, poate si Jake.
    Succes in continuare si inspiratie >:D<:*

    <#

    RăspundețiȘtergere